Apr 17, 2013

Posted by in Declarăţii | 1 Comment

Poveste despre Sfeclă, cu final … întrebat

sfecla rosie

Poveste despre Sfeclă, cu final … întrebat

A fost odată o sfeclă, crescută în pământ reavăn şi bun, de nişte ţărani cu frica lui Dumnezeu. Sfecla a crescut mare şi a trebuit să se “relocheze” într-un loc unde mecanizarea agriculturii şi traiul de sfeclă a câştigat altitudine şi atitudine. Adică, a trebuit să se mute la bloc, unde confortul a devenit sporit,  impozitul şi întreţinerea pe măsură, dar, vorba aceea, apa curgea la … botul sfeclei.

Sfecla s-a bucurat mult de acest nou statut şi a considerat că e o necesitate să facă o schimbare de atitudine, adică să ridice frunzele sus, sus de tot, unde nici prăjina să nu ajungă, d-apăi părerile pământenilor de rând, care, binenţeles că nu mai aveau acelaşi calităţi ca şi până acum. Se făcuse un “upgrade” pe care sfecla şi l-a asumat şi a acţionat în consecinţă asupra gândirii şi asupra modului de viaţă.

Viaţa unei sfecle, deşi nu pare, este una destul de complexă. Deşi nici prea atractivă, nici prea tânără, a reuşit să aibă o viaţă alături de un Sparanghel, mai tânăr, mai deştept şi muuult mai frumos.  Sparanghelul avea toate aceste calităţi, pe care le-a transmis mai departe puiului său, dar avea şi un mare defect: lipsa de încredere în el. Era inteligent şi ştia cum să facă lucruri, astfel încât Sfecla să fie mulţumită, dar nu şi mândră de el. Sfecla în schimb, vedea oportunităţi la tot pasul – la un loc mai bun, la o apă mai hrănitoare şi îl împingea de la spate pe Sparanghel. Sparanghelul făcea un pas de la spate împins, apoi staţiona, dar nimic notabil sau ieşit din comun, aşa încât Sfecla să fie pe deplin fericită. Puiul de Sparanghel şi de Sfeclă a venit pe lume la marile insistenţe ale Sparanghelului, care se săturase să iubească restul puilor de plante şi a proliferat ameninţări şi rugăminţi, care au convins-o până la urmă pe Sfeclă, de “răul” necesar. Familia de origine a Sparanghelului l-au iubit mult pe Pui şi l-au crescut cu cel mai mare drag şi în cea mai frumoasă armonie, ceea ce a lipsit-o o vreme pe Sfeclă de eforturi şi complicaţii. Sigur că şi-ar fi dorit să facă mai mult pentru Pui, dar … “aşa erau vremurile”.  Puiul s-a bucurat mult de primii ani de viaţă şi s-a dezvolat frumos, în armonie şi poezie. Pentru că statutul obţinut de Sfeclă, nu trebuia să se dezmintă absolut deloc, Puiul a trebuit să facă o şcoală şi să urmeze parcursul oricărui Pui şi să o facă mândră pe Sfeclă. Din păcate pentru Pui, la porţia de ambiţie nu a mai încăput şi el şi s-a mulţumit să se folosească doar de inteligenţa moştenită. Inteligenţa moştenită l-a ajutat, dar pentru că nu avea motivaţie şi nicio recompensă, Puiul nu s-a ridicat prea sus. Nici măcar nu îşi dădea seama ce anume îl ţinea pe loc.

Într-o bună zi, Puiul a cunoscut o pe Nalbă. Nalba era interesantă, crescuse în pădure şi îi plăcea Puiului că spunea lucrurilor pe nume. Nalba de Pădure cu perii ei tari şi aspri, s-a îndrăgostit de Pui, inevitabil, a cunoscut-o pe Sfeclă, care i-a declarat de la început că nu o prea vede cu ochi buni. Nalba, primise din plin porţie cu ambiţie şi nu se dădea la o parte la greu, mai ales când era vorba de sentimente puternice. Nalba, deşi era greu să treci de aparenţe cu ea, îşi făcuse prieteni buni şi era gata să se lupte cu dârzenie pentru credinţele ei. Nu a plăcut-o nici ea pe Sfeclă, dar fără să conştientizeze a ajuns în aceeaşi jardinieră cu ea şi au trebuit să se înţeleagă.

 

Anii au trecut şi în aceeaşi jardinieră au apărut şi puii de Nalbă şi de Pui. Nalba era fericită, Puiul era împlinit, dar Sfecla vroia să aibă un rol important şi încet încet s-a dezvoltat pe orizontală, împingând spre marginea jardinierei pe Nalbă, pe puii de Nalbă şi de Pui şi pe Pui. Nalba resimţea puternic lipsa de spaţiu, Puiul prea puţin, iar puii deloc pentru că ei fuseseră învăţaţi să fie mulţumiţi cu ceea ce au şi cu ceea ce primesc.

Într-o bună zi, Puiul s-a gândit că ar putea să o roage pe Sfeclă să le acorde puţin spaţiu, expunând cât se poate de raţional şi de logic problema, cum că ei ar putea rămâne în această jardiniera mai mare şi ea s-ar putea muta într-una puţin mai mica, dar cu acelaşi confort…

Ce credeţi că a făcut Sfecla ?

  1. A sfeclit-o şi a spus nu, dovedind că Sfeclă te naşti, Sfeclă rămâi
  2. Şi-a dovedit generozitatea şi a spus da, arătând că o Sfeclă îşi poate depăşi condiţia.
  3. A pus unele condiţii, rămânând ca dacă Nalba şi Puiul sunt conformi să se mai gândească.
  1. kitty_nic says:

    f draguta. e nevoie de multa vointa si bunavointa sa-ti depasesti statutul de “sfecla” si mai ales sa constientizezi ca n-ar fi rau sa o faci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acceptăm doar comentariile băieților dăștepți (ok, și fetelor din aceeași categorie) *