Mar 31, 2016

Posted by in Declarăţii, Featured | 0 Comments

Mai sa fie, mai sa fie, frica de tehnologie ….

Mai sa fie, mai sa fie, frica de tehnologie ….

Cand noi eram ca ei, generatia “aproape bunici” din punctul nostru de vedere (40 de ani insemna batran) se hazarda in a ne judeca blue-jeansii, ca pe vremea lor nu erau. A venit oare randul nostru sa ne judecam copii din prisma unor lucruri de care si noi beneficiem din plin ? Cand vine vorba de denumiri de tehnlogii, copiii de azi nu sunt deloc straini, iar cand e sa ne uitam la modul in care le utilizeaza am putea spune ca s-au nascut cu degetele pe tableta si cu telecomanda in mana. Sa analizam deci, care e treaba cu tehnologia si de ce ar fi sau nu de judecat copii care o utilizeaza.

Odata in posesia unei chestiuni mobile, cu acces la internet, copii texteaza/tasteaza non-stop. Noi insa, aveam telefoane fixe, pe care nu prea le foloseam ca sa nu facem “aditionale” si ieseam foarte mult afara, vorbeam cu vecinii. Diferit, dar nu in rau sau bine, doar diferit.

As mai adauga

, ca da, prezenta fizica a celorlalti, intareste relatiile. Ca nu poti avea o viata impreuna daca nu exista o modalitate in care sa te imbratisezi, s

a-ti vorbesti fata in fata, dar … un tata plecat sa castige bani o perioada, departe de casa, poate sa vorbeasca zilnic cu familia. Asta este realitatea de care vorbim. Inainte, cand lucrurile nu erau neaparat mai bune, se scriau scrisori, se pierdeau scrisori si cine nu se vedea, se uita.

Ce-mi place

mie si altora ca mine (sper, sic).

–          Ca pot sa-mi vad parintii care sunt la distanta si copiii mei pot avea o relatie cu ei

–          Copiii mei pot avea o relatie cu bunicii lor, via Skype

–          Ca pot sa construiesc o relatie cu fata verisoarei lu’ barbata-miu de la Boston, cu care luam legatura numa’ la zi de sarbatoare si poate nici atunci

–          Imi place ca am un tv smart in bucatarie si Youtube ma invata ce nu m-a invatat mama 🙂
(sa gatesc)

–          Ca pot sa textez cu prietena mea de suflet zi de zi, noapte de noapte chiar daca ne « despart » mari, tari un ocean si niste ore (nimic nu ne desparte, sis)

–          Imi place ca pot sa comand pe Amazon in timp ce citesc o carte si a doua zi imi suna postasul ca mi-a adus coletul

–          Imi place ca ne tinem fotografiile in format digital (rama foto digitala), ca pot sa sterg o poza si sa o refac fara sa consum filmul, ca nu utilizez hartie ca sa imprim poze

–          Ca am dezvoltat prietenii via FB cu un om din a carui viata, fizic vorbind, am facut parte prea putin ca sa putem sa ne descoperim. Am descoperit ce ne place, ce ne preocupa si ne revedem la … New York.

 

Stiu ce ziceti. Cu toate tehnologiile sa nu ne salbaticim, sa nu devina copiii deranjati de Skype sau de interactiunea fizica, sa caute sa selecteze si sa aleaga doar ceea ce le convine. Asta nu e bine – sa vrei sa ii vorbesti si sa nu-si ridice privirea din tableta. Dar, aici depinde de tine, de parinte. Totul sta in echilibru. Tu nu mananci numai ciocolata, chiar daca iti place. Controlezi cantitatea de zahar si bauturi carbo-gazoase care intra in casa si in burtica pretiosilor tai urmasi ? Pai controleaza si timpul cu electronicele.

In final, eu zic asa. Tehnologia e cool si suntem norocosi ca exista. Copiii nostri sunt conectati la tehnologie. Ei si ce ? Important e ca tu, parinte, sa-i insufli cand e momentul sa lase telefonul si sa imbratiseze pe cineva. Invatati copiii si sa iubeasca oamenii, cu tehnologie, sau fara. In viata reala, tehnologia imbunatateste relatiile, nu le strica.

Fiti cool, iubiti-va mult si des.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acceptăm doar comentariile băieților dăștepți (ok, și fetelor din aceeași categorie) *