May 27, 2013

Posted by in Declarăţii | 0 Comments

Costurile reciclării

Costurile reciclării

 

costurile reciclarii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am auzit de multe ori că nu facem destul de multe lucruri pentru Planetă. Că îi consumăm resursele, că tăiem pădurile, că avem prea multe maşini, că şi iar că … Eu şi familia mea nu am fost niciodată genul care să stea deoparte, dar nici genul care iese în faţă sau în evidenţă. Referitor la a face lucruri pentru Planetă, ne străduim să oprim apa la chiuvetă în timp ce ne spălăm pe dinţi, folosim cât de mult putem lumina zilei, încercăm să ne deplasăm pe jos şi adunăm selectiv gunoiul. Este puţinul pe care îl putem face noi, în acest moment şi vom încerca mereu să facem mai mult – asta sună a angajament :). Adunăm gunoiul selectiv de câţiva ani buni, pe când pubele de aruncat PET-uri erau rare precum Floarea de Colţ. Nu ne plângem, cum necum, a devenit un obicei sănătos.

Într-o bună zi, am aflat că cei de la firmele de salubritate nu prea ar da mare importanţă, în momentul în care strâng conţinutul pubelelor şi le-ar cam pune la grămadă şi atunci am hotărât că ar fi de preferat să ducem, măcar PET-urile într-un loc de unde chiar le adună cineva, SELECTIV. Aşa am tras noi conluzia că ajung unde trebuie, dacă le vom introduce în automatele pentru PET-uri amplasate în unele reţele de magazine, mai mari, mai mici, mai de aproape de casă şi de mai departe (chiar nu vreau să dau nume). Deosebirea logistică era că PET-urile trebuiau păstrate intacte, nestrânse sau jumulite în vreun fel, ba chiar în unele magazine trebuiau sa conţină şi eticheta cu cod de bare.

Zis şi făcut:

Aventura nr. 1 – am reciclat maşina de spălat şi atunci am dus şi nişte plastic, deci nu a fost ca şi cum făceam un drum special.

Aventura nr. 2

Am făcut un drum special, cu portbagajul plin, să punem PET-urile la un automat. Eveniment reuşit, supermarket în zonă bună, eu şi copilul cel mare am fost foarte bune exemple pentru cei care vedeau operaţiunea. Sper că am convins măcar unul.

Aventura nr. 3

La cumpărături ocazionale, am descoperit întâmplător un automat şi tot “întâmplător” aveam PET-uri în maşină. Aici au apărut primele probleme – eticheta în sus, împinsul uşor nu tare, blocare, apăsat butonul, reluat de unde am rămas, iar în maşină, la final ne-au rămas PET-uri respinse.

Aventura nr. 4

Reţea de hipermarketuri anunţă că au automate de reciclare în toate locaţiile – mergem la sigur, dar nu găsim aparatul. Mergem în alt hipermarket, găsim, răsuflăm uşuraţi, descărcăm maşina, umplem căruciorul şi hai să le introducem. După primul PET, aparatul de blochează – chemăm personalul tehnic, adică mergem personal şi îl căutăm – “personalul tehnic” în persoana domnului de la pază, care vine, dechide cu cheia, introduce un băţ dinainte pregătit, închide şi treaba se reia. Când eram aproape de fundul sacului şi adunasem minunata sumă de 1 leu şi 33 de bani, automatul se blochează din nou – o sticlă nu se hotăra nicicum să coboare pentru a fi strivită. Mă erijez în personal tehnic, introduc mâna în tunel să trag afară pârdalnica. De pe margine, două doamne bine şi bine intenţionate îmi spun îngrijorate să nu introduc mâna acolo ca să nu mă rănesc. Nu le răspund. Se creează din nou agitaţie, revine domnul de la pază, rezolvă mai greu de data asta, dar rezolvă. Doamnele bine intenţionate, revin cu o a treia doamnă spunând destul de tare, pentru urechile noastre şi ale trecătorilor că nu merită să îţi prinzi mâinile pentru 0,6 lei/PET şi 0,3 lei/DOZĂ. Ignorăm, ne vedem de treaba noastră, terminam împreună cu “personalul tehnic”, precizez, foarte amabil şi de treaba şi ne alegem cu trei bonuri tipărite fiecare cu nişte lei, martore, dealtfel la cât de des s-a blocat aparatul. Mergem în magazin să şi cumpărăm ceva, mai exact detergent, la casă ni se scanează “câştigul” şi primim un bon cu încă două ataşate, pe care culmea, nu erau rezultatele noastre ci reclamă la o promoţie şi socoteala la puncte adunate, dacă am fi avut card de fidelitate. Noi am reciclat ca să ni se tipărească trei bonuri, apoi am cumpărat ca să ni se tipărească iarăşi alte trei bonuri şi am simţit că gestul de fapt nu a ajutat.

Concluzia este amară – am pierdut timp, am consumat benzină, a trebuit să facem faţă comentariilor tipic româneşti, am folosit tehnica de vârf, dar ce folos ?!

Cât a costat de fapt Planeta încercarea noastră de a recicla, vă las pe voi să apreciaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acceptăm doar comentariile băieților dăștepți (ok, și fetelor din aceeași categorie) *